miercuri, 23 mai 2012

Rosia


Rosia este o planta erbacee, anuala, prezenta in zonele globului cu climat temperat.

Rosiile sunt una din principalele culturi din gradina de legume, atat datorita cultivarii relativ usoare cat si pentru proprietatile fructului, care e un aliment foarte valoros, ce contine insemnate cantitati de substante hranitoare.

Intr-un kg de rosii se gasesc cca 30-40 gr zaharuri, 20-60 gr vitamina A, 20-60 gr vitamina C, 40-50 mg calciu, 20-30 mg fier.

Rosiile(tomatele) cer multa lumina, mai ales in rasadnita si solarii. Au nevoie de multa hrana, de aceea trebuie cultivate in soluri fertile, ingrasate treptat cu ingrasaminte naturale.

Rosiile se cultiva mai mult prin rasad, desi se pot cultiva cu rezultate bune si prin semanare directa in camp. Rasadul pentru culturile timpurii se produce in rasadnite calde, in care se seamana in luna februarie intre 5 si 8 grame samanta la 1 mp.

La 2-3 saptamani de la rasarire, atunci cand apar primele frunze adevarate, rasadul se repica la distanta de 10/10 cm daca vrem sa obtinem un rasad viguros si avem spatiu suficient. Rezultate mai bune se pot obtine prin repicarea la cuiburi sau ghivece nutritive.

Pentru cultura de vara, semanatul in rasadnita se face la inceputul lunii martie. Cand a trecut pericolul brumelor tarzii de primavara, incepand cu mijlocul lunii aprilie si pana in luna mai, rasadurile de tomate se pot planta in gradina.

Plantarea se face la 60-70 cm intre randuri pentru soiurile cu portul mai mic si la 70-80 cm intre randuri si 30-40 cm pe rand pentru soiurile mai mari. La plantare este bine sa se puna la cuib un pumn de mranita care se amesteca cu pamantul din cuib.

Dupa plantare rasadul se uda cu 1-1,5 litri apa la cuib sau se iriga intre randuri. Este foarte important sa retinem ca la rosii nu se stropesc direct plantele!

Dupa plantare, rasadurile trebuie aracite pentru asigurarea sustinerii. Aracii de lemn de 1-1,2 m lungime se infig in pamant in dreptul fiecarei plante inspre nord . Sau se instaleaza spalieri mai grosi de lemn de 70-80 cm din 2 in 2 metri pe rand, pe care se intinde sarma la 50-60 cm inaltime.

In afara prasilelor repetate pentru spargerea crustei si combaterea buruienilor, se mai efectueaza urmatoarele lucrari:

Legatul de arac sau de spalier
lucrarea se face pe masura ce tufele se incarca cu rod si devin mai grele. Legarea se face cu sfori, fasii de carpe sau alt material textile, imediat sub frunze, inconjurand tulpina in asa fel incat fructele sa aiba loc sa creasca.

Copilitul, ruperea lastarilor crescuti sub frunzele principale,
se face imediat ce acestia apar, pentru o buna dezvoltare a fructelor. Se pot lasa 1-2 lastari la tufa, din cei care apar in preajma primului ciorchine de fructe, pentru cresterea productiei.

Udarea
se face la 6-7 zile, functie de gradul de uscare al pamantului. Primavara si la inceputul verii, rosiile se uda dimineata, pentru ca pamantul sa se incalzeasca in timpul zilei, iar plantele sa nu sufere de raceala din timpul noptii. Vara, udarea se face seara si noaptea, cand solul s-a mai racorit. La udare trebuie urmarit ca apa sa ajunga la radacini si nu direct pe planta, iar apa folosita sa nu fie rece, ci trebuie lasata la soare pentru a se incalzi un pic. ingrasarea pamantului se face o data la 10-15 zile de la plantarea rasadurilor, apoi la 2 saptamani. in acest scop e indicat sa se foloseasca ingrasaminte naturale, precum gunoiul animal (1 galeata gunoi se subtiaza cu 5 galeti apa), 10-15 litri la 1 mp, sau mranita, care se imprastie printre plante si se ingroapa prin prasit in sol.

Carnitul
este o lucrare foarte indicata, atat pentru culturile timpurii cat si pentru cele tarzii. Consta in retezarea varfului plantei la 2-3 frunze deasupra ultimului ciorchine de fructe. La tomatele timpurii se lasa 4-5 ciorchini de fructe, iar la cele tarzii 6-8 ciorchini. Prin aceasta lucrare se grabeste coacerea fructelor in cazul rosiilor timpurii, se asigura fructe mari si carnoase la cultura de vara, iar la cea tarzie se accelereaza coacerea inainte de caderea brumei.

Recoltarea tomatelor se face pe masura coacerii lor, in mai multe randuri.