Cultura de cimbru

   Cimbrul este un arbust de mici dimensiuni, care isi are originile pe tarmurile europene ale Marii Mediterane, unde il gasim si astazi, crescut spontan pe locurile virane, pe falezele nisipoase si prin stancarii. 

   Datorită calităților sale medicinale (uleiurile sale reduc balonarea și stimulează digestia), cimbrul este folosit cu precădere în asociere cu cărnurile bogate, înspecial cele grase și vânatul . Se folosește de asemenea pentru supe, cartofi copți, mâncăruri cu varză, fasole și cartofi, roșii și ciuperci.Aromele sale puternice îl recomandă pentru cărnurile marinate și/sau afumate, cimbrul fiind regăsit aproape în fiecare combinație pentru prepararea pastramelor
    Cimbrul proaspăt poate fi congelat însă, cel mai adesea, este uscat. Cimbrul se folosește în cantități reduse deoarece are o aromă puternică ce poate acoperi gustul ingredientelor. Pentru că cimbrul își degajă aroma prin fierbere, se adaugă întreg în mâncare – sub formă de legăturică – și se scoate după ce a fiert.
    Este o plantă cu pretenţii modeste faţă de factorii de mediu. Are pretenţii ridicate faţă de lumină şi căldură. Pretenţii reduse pentru apă. Poate fi cultivată în aproape toate tipurile de sol. Pentru plante cu aromă puternică, trebuie plantate în zone calde, însorite, cu soluri bine aprovizionate în elemente nutritive.
Tehnologia de cultivare 
   Cimbrul se cultivă in câmp, iar cultura se poate înfiinţa prin semănat direct în câmp sau prin producere de răsad.
Se cultivă de obicei asociat cu alte culturi sau mai rar în cultură pură.
    Plante bune premergătoare sunt culturile prăşitoare, care lasă terenul curat de buruieni, leguminoasele şi cerealele păioase.
    Toamna se discuieşte terenul, se nivelează, se fertilizează cu fosfor 50-70 s.a. kg/ha, potasiu 60-80 s.a. kg/ha şi gunoi de grajd 40 t/ha care se încorporează printr-o arătură la 28-30 cm adâncime.
    Primăvara se fertilizează azot 50-80 s.a. kg/ha, se execută mobilizarea solului cu combinatorul la 8-10 cm adâncime, după care se face modelarea acestuia în straturi înălţate cu lăţimea la coronament de 104 cm. Pe suprafeţe mici şi teren nemodelat, distanţa între rânduri este de 50 cm, iar între plante pe rând 20-25 cm.
    Semănatul direct în câmp se face la începutul lunii aprilie, când în sol se înregistrează temperatura de 5-60C, la adâncimea de 1,5-2 cm, folosind 3-4 kg sămânţă la ha. Se seamănă mecanizat cu SUP-21 sau SUP-29, două rânduri pe stratul înălţat cu lăţimea la coronament de 104 cm.
    În cazul producerii răsadului, se seamănă în răsadniţe reci sau solarii neîncălzite la sfârşitul lunii martie, folosind 3-5 g sămânţă la m2. Lucrările de îngrijire aplicate răsadurilor sunt cele obişnuite. Răsadul nu se repică.
    Plantarea răsadului în câmp se face în luna mai, la aceeaşi distanţă între rânduri ca şi la semănatul direct, între plante pe rând se lasă 18-19 cm.
Lucrări de îngrijire.
    Răritul plantelor se face la  culturile obţinute prin semănat direct în câmp, când plantele au 4-5 perechi de frunze, lăsând o distanţă de 18-20 cm. Două praşile manuale pentru a combate buruienile. Se irigă cu câte 200-250 m3 apă la ha de 2-3 ori, pentru a menţine în sol o umiditate de 70% din IUA.
Dacă este în cultură asociată, se îngrijeşte o dată cu aplicarea lucrărilor la cultura de bază.
Recoltarea
   Incepe o dată cu declanşarea înfloritului, când se detaşează vârfurile lăstarilor sau frunzelor verzi. Pentru consum în timpul iernii se recoltează plantele înflorite, prin tăiere de la bază prin cosire sau prin smulgere, se fac legături şi se usucă în încăperi bine aerisite sau în uscătorii la 350C.